Glumele tale cu îngrășatul în izolare fac mai mult rău decât crezi

Pandemia de coronavirus a schimbat felul în care ne raportăm la lume și a pus stăpânire pe orice discuție din ultimele săptămâni. Din păcate, deși e principala problemă de care avem parte, a anulat și toate celelalte probleme zilnice. Pentru persoanele cu tulburări de alimentație, situația din prezent poate declanșa comportamente periculoase și demola obiceiurile care le țineau în siguranță. În România, abia dacă găsești date despre asta, însă din ce există putem extrapola că peste patru sute de mii suferă de o tulburare vizibilă de alimentație.

În Italia, de unde sunt și eu, afectează trei milioane de persoane, dintre care 96% sunt femei. Dar la mijlocul lunii martie, când sistemul medical a fost îngropat de criza de coronavirus, ziua națională dedicată conștientizării tulburărilor alimentare a trecut fără să primească atenția de care se bucura în alți ani.

În aceeași zi, rapperul italian Fedez a postat câteva imagini pentru cei 9.5 milioane de urmăritori ai săi, în care el și soția lui, designer-ul Chiara Ferragni, și-au modificat corpurile în Photoshop ca să arate cu 25 de kilograme mai grași, ca o glumă că în carantină se vor îngrășa. Sute de oameni au râs, dar la fel de mulți au fost deranjați. Fedez s-a apărat spunând că gluma e mai mult o „autocritică”.

Din păcate, glumele cu grași s-au înmulțit în ultimele săptămâni. Social media s-a umplut de imagini cu mâncăruri pline de calorii și cu discuții în care oamenii își fac griji că nu vor putea sta departe de frigider. De cele mai multe ori, nu sunt postate cu răutate, dar în același timp sunt o dovadă că, chiar și-n timpul pandemiei globale, oamenii își fac griji să nu se îngrașe.

Specialista în tulburări de alimentație și nutriționista feministă Veronica Bignetti spune că teama de a nu pune pe noi are legătură cu stereotipurile pe care le-am internalizat despre persoanele supraponderale pe care le considerăm leneșe și lacome. „Trebuie să ne întoarcem la un sens mai neutru al cuvântului gras”, explică ea, „și, cel mai important, să înțelegi că, atunci când vorbești despre greutate, nu ține de voință sau obiceiuri: contextul și genetica joacă un rol imens.”

Ca cineva care a fost anorexică, pot să-ți spun că genul ăsta de glume nu fac lucrurile mai ușoare pentru persoanele care se luptă cu obiceiurile lor alimentare. Când văd încontinuu postări despre cum suntem „blestemați” să ne îngrășăm, mă simt nu doar inconfortabil, ci și speriată. Mi se pare că toată lumea râde, numai eu nu.

Când am aflat de carantină, mi-am șters imediat aplicația de numărat pași. De obicei, umblam peste tot și mă simțeam foarte bine când atingeam 15 mii de pași. Eram atât de atașată de numărul ăla, încât știam că m-ar durea să nu-l mai văd. Primele zile au fost grele: eram în izolare cu iubitul meu care are obiceiuri alimentare diferite de ale mele. Mănâncă regulat, chiar și paste aproape în fiecare zi și bea bere în fiecare seară. Pe scurt, are o relație echilibrată cu mâncarea.

După patru zile am cedat. Nu mă mai recunoșteam în oglindă, vedeam pe cineva gras, cu colăcei și fața umflată. Mă gândeam constant la mâncare, calorii și cum să le țin sub control. Persoanele cu un istoric de tulburări alimentare știu cât de înfricoșătoare e o schimbare bruscă în exerciții sau în obiceiurile de consum, iar asta poate duce la un cerc vicios familiar.

Din fericire, sunt cu cineva care știe să-mi fie alături în genul ăsta de situații, cum să mă aducă la realitate și să nu pic iar în obsesii. Încerc să-mi păstrez o stare pozitivă mental și fizic prin exerciții zilnice. Încerc să mă bucur și de timpul cu iubitul meu, cinăm împreună, bem vin. Dar nu oricine poate face asta.

„Persoanele cu tulburări de alimentație, mai ales cei cu mâncat compulsiv sau bulimia nervosa, sunt într-o luptă continuă”, spune Bignetti. Sfatul pentru ei e să continue online cu terapia pe care o făceau înainte, prin video call sau la telefon. „Și să nu pici în tentația de a începe un regim nou doar pentru că ai timp”, adaugă ea. „Relațiile disfuncționale cu mâncarea sunt un pendul care oscilează între restricții și pierderea controlului.” În munca ei, Bignetti urmărește o abordare anti-dietă, care se concentrează pe mâncatul conștient, normalizarea plăcerii oferite de proces și reconectarea cu corpul tău.

Bignetti îmi amintește că „sănătatea” nu e reflectată doar de un număr pe cântar. Și nu e doar problematic, ci și incorect, să presupui că persoanele grase au probleme de sănătate doar pentru că-s așa. „Sănătatea e un concept larg și multifațetat”, spune ea. „Și chiar dacă o persoană are un stil de viață nesănătos, asta nu înseamnă că ai dreptul să faci mișto de corpul ei.”

Poate că-n timpul ăsta petrecut în carantină vom lucra mai mult la empatie, decât la glumele pe seama oamenilor care se luptă cu probleme de greutate. E important să folosești timpul ăsta ca să ai grijă și de tine. Să nu te simți prost dacă-ți schimbi obiceiurile alimentare și gătești feluri care sunt bune și te fac să te simți bine. Până la urmă, când vei fi în sfârșit îmbrățișat de părinții tăi sau de prietenii tăi, nu le va păsa că ai pus ceva pe tine.

Articolul a apărut inițial pe VICE IT.